Art. 242: Suspendarea judecăţii cauzei

Art. 22 - Rolul activ al judecătorului; Art. 189 - Decăderea din termenele procedurale; Art. 195 - Termenele de îndeplinire a actelor de procedură; Art. 243 - Efectele suspendării judecății; Art. 244 - Suspendarea judecății prin acordul părților; Art. 245 - Suspendarea de drept a judecății; Art. 246 - Perimarea cererii de chemare în judecată; Art. 247 - Reluarea judecății în caz de suspendare legală; Art. 248 - Reluarea judecății suspendate voluntar

Articolul 242 din Codul de Procedură Civilă reglementează o formă de suspendare facultativă a judecății, dictată de culpa procesuală a reclamantului. Această măsură, de natură sancționatorie, permite judecătorului să oprească desfășurarea procesului atunci când normala sa evoluție este împiedicată prin neîndeplinirea unor obligații stabilite de lege sau de instanță în sarcina reclamantului (ex: necompletarea cererii, netimbrarea, nedepunerea înscrisurilor). Încheierea de suspendare trebuie să specifice obligațiile nerespectate. Aplicabilitatea dispozițiilor Art. 189 C.pr.civ. subliniază că nerespectarea termenelor procedurale poate conduce la această sancțiune. Reluarea judecății nu operează de drept, ci doar la cererea părții interesate (reclamantul), cu condiția ca obligațiile care au condus la suspendare să fi fost îndeplinite. Acest articol are un rol esențial în asigurarea celerității și bunei ordini în desfășurarea procesului civil, descurajând tergiversarea din neglijența sau reaua-credință a părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.