Art. 24: Legea aplicabilă proceselor noi

Art. 6 - Aplicarea legii civile în timp (Codul Civil); Art. 25 - Aplicarea legii procedurale în timp (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 651 - Titlul executoriu (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 660 - Cererea de executare silită (Noul Cod de Procedură Civilă); Art. 3 - Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a NCPC

Articolul 24 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al aplicării în timp a legii procesual civile, statuând că dispozițiile unei legi noi de procedură se aplică exclusiv proceselor și executărilor silite care încep după data intrării sale în vigoare. Această regulă este o expresie a principiului *tempus regit actum* și vizează menținerea stabilității și predictibilității în desfășurarea raporturilor procesuale. Spre deosebire de aplicarea imediată a normelor procedurale noi pentru actele izolate dintr-un proces aflat în curs (reglementată de Art. 25 NCPC), Art. 24 statuează că întregul regim procedural aplicabil unui proces sau unei executări silite este cel al legii în vigoare la momentul *demarării* sale. Astfel, procesele și executările silite începute sub imperiul legii vechi continuă să fie guvernate de aceasta, evitându-se retroactivitatea legii procesuale în privința ansamblului raportului juridic procesual. Această abordare asigură securitatea juridică și protejează așteptările legitime ale părților în legătură cu normele de procedură aplicabile litigiilor sau situațiilor lor executive.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.