Art. 239: Alegerea procedurii de administrare a probelor

Art. 22 C.proc.civ. (Rolul activ al judecătorului); Art. 238 C.proc.civ. (Administrarea probelor de către instanță); Art. 366 C.proc.civ. (Obiectul procedurii de administrare a probelor de către avocați); Art. 367 C.proc.civ. (Competența și modalitatea de administrare a probelor de către avocați); Art. 388 C.proc.civ. (Efectele administrării probelor de către avocați); Art. 9 C.proc.civ. (Dreptul la apărare și asistență juridică); Art. 132 C.proc.civ. (Discuția în contradictoriu); Art. 187 C.proc.civ. (Termenele pentru administrarea probelor); Art. 240 C.proc.civ. (Revocarea acordului sau neînțelegerea); Art. 254 C.proc.civ. (Reguli generale privind probele)

Articolul 239 din Codul de Procedură Civilă instituie o importantă inovație procedurală, reflectând tendința de modernizare și eficientizare a justiției civile române. Acesta consacră posibilitatea ca părțile, prin intermediul avocaților lor, să convină asupra administrării probelor potrivit procedurii speciale reglementate de art. 366-388 C.proc.civ. Rolul judecătorului este activ și informativ, el având obligația de a aduce la cunoștința părților această opțiune la primul termen de judecată la care sunt legal citate și, esențial, reprezentate sau asistate de avocat. Această dispoziție subliniază principiul disponibilității, acordând părților o mai mare autonomie în gestionarea etapei probatorii, cu scopul de a contribui la degrevarea instanțelor și la accelerarea soluționării cauzelor. Faptul că art. 238 C.proc.civ. (care reglementează administrarea probelor de către instanță) este aplicabil și în acest context, indică faptul că procedura alternativă se desfășoară sub incidența principiilor generale ale probațiunii judiciare, iar controlul final al instanței este menținut, asigurându-se garanțiile procesuale necesare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.