Art. 238: Estimarea duratei cercetării procesului

Art. 6 - Termenul optim și previzibil; Art. 9 - Rolul activ al judecătorului; Art. 13 - Dreptul la un proces echitabil; Art. 14 - Principiul contradictorialității; Art. 191 - Verificarea şi regularizarea cererii; Art. 237 - Măsurile premergătoare; Art. 239 - Măsurile dispuse în ședința de judecată; Art. 402 - Suspendarea voluntară a judecăţii; Art. 406 - Suspendarea de drept; Art. 425 - Cuprinsul încheierilor şi hotărârilor judecătoreşti

Articolul 238 din Codul de Procedură Civilă introduce o obligație importantă pentru judecător, și anume estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului. Această măsură, luată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și după ascultarea acestora, subliniază importanța principiului 'termenului optim și previzibil', un pilon esențial al dreptului la un proces echitabil, consacrat atât la nivel național, cât și european (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Estimarea are un rol de management judiciar activ, contribuind la eficientizarea și predictibilitatea actului de justiție. Durata stabilită se consemnează în încheierea de ședință, oferind transparență și un reper temporal pentru desfășurarea procesului. Norma recunoaște flexibilitatea, permițând reconsiderarea duratei inițiale pentru 'motive temeinice' și cu consultarea părților, menținând astfel un echilibru între celeritate și respectarea drepturilor procesuale fundamentale. Acest articol reflectă o viziune modernă asupra justiției, punând accent pe rolul proactiv al judecătorului în asigurarea unei administrări eficiente a cauzelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.