Art. 235: Încheieri preparatorii şi interlocutorii

Art. 233 - Categorii de acte ale instanței; Art. 234 - Hotărârile judecătorești; Art. 248 - Noțiunea de excepție procesuală; Art. 430 - Puterea de lucru judecat; Art. 438 - Obiectul apelului; Art. 483 - Obiectul recursului

Articolul 235 din Codul de Procedură Civilă stabilește o distincție fundamentală între încheierile judecătorești, clasificându-le în preparatorii și interlocutorii, pe baza efectului lor obligatoriu asupra instanței. Încheierile preparatorii sunt acte premergătoare, de organizare sau de administrare a probelor, care nu soluționează în mod definitiv nicio chestiune litigioasă și de care instanța nu este legată, putând fi modificate sau revocate până la pronunțarea hotărârii pe fond. Spre deosebire de acestea, încheierile interlocutorii tranșează în mod definitiv excepții procesuale, incidente procedurale sau alte chestiuni litigioase, fără a epuiza însă fondul procesului. Caracterul lor definitiv face ca instanța să fie legată de soluția adoptată, neputând reveni asupra acesteia. Deși nu pun capăt litigiului în ansamblul său, încheierile interlocutorii beneficiază de o autoritate de lucru judecat parțială, asupra punctelor pe care le-au soluționat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.