Art. 228: Imposibilitatea şi refuzul de a semna

Art. 148 - Semnătura actelor de procedură; Art. 175 - Condițiile de formă ale actului de procedură; Art. 176 - Nulitatea; Art. 425 - Întocmirea hotărârii

Articolul 228 din Noul Cod de Procedură Civilă reglementează o situație specifică legată de formalitatea semnăturii actelor de procedură. Scopul principal al acestei dispoziții este de a asigura continuitatea și validitatea procesului civil, prevenind blocaje cauzate de imposibilitatea fizică sau refuzul unei persoane de a semna un act procedural. În astfel de cazuri, norma instituie un mecanism de suplinire a semnăturii lipsă: actul de procedură va conține o mențiune expresă a imposibilității sau refuzului de a semna, iar această mențiune va fi contrasemnată de președintele completului de judecată (sau, după caz, judecătorul care instrumentează actul) și de grefier. Această formalitate asigură autenticitatea actului și conferă acestuia forța probantă necesară, înlocuind semnătura persoanei obligate. Este o garanție procedurală ce contribuie la buna desfășurare a justiției și la respectarea principiilor legalității și celerității.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.