(1)În tot cursul procesului,

judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le

îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita

înfățișarea personală a părților, chiar dacă

acestea sunt reprezentate. Dispozițiile art. 241 alin. (3) sunt

aplicabile.

(2)În litigiile care, potrivit

legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita

părțile să participe la o ședință de informare cu

privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar,

ținând seama de circumstanțele cauzei, judecătorul va recomanda

părților să recurgă la mediere, în vederea

soluționării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a

judecății. Medierea nu este obligatorie pentru părți.

(3)În cazul în care judecătorul

recomandă medierea, părțile se vor prezenta la mediator, în

vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După

informare, părțile decid dacă acceptă sau nu soluționarea

litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanță,

care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părțile depun procesul-verbal

întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare.

(4)Prevederile alin. (3) nu sunt

aplicabile în cazul în care părțile au încercat soluționarea

litigiului prin mediere anterior introducerii acțiunii.

(5)Dacă, în condițiile

alin. (1) sau (2), părțile se împacă, judecătorul va

constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da.

Dispozițiile art. 440 sunt aplicabile.