Art. 225: Folosirea traducătorului şi interpretului

Art. 6 - Dreptul la un proces echitabil; Art. 13 - Rolul activ al judecătorului; Art. 150 alin. (4) - Curatela specială; Art. 219 - Audierea părţilor; Art. 222 - Audierea martorilor; Art. 330 - Obiectul expertizei

Articolul 225 din Codul de Procedură Civilă reprezintă o garanție procedurală esențială pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil și a accesului efectiv la justiție pentru persoanele care nu vorbesc limba română sau care, din diverse motive (ex: dizabilități de comunicare precum mutismul, surditatea), nu se pot exprima. Norma stabilește regula folosirii unui traducător autorizat, însă permite ca, prin acordul părților, chiar judecătorul sau grefierul să îndeplinească acest oficiu. În situațiile în care traducătorul autorizat nu poate fi asigurat, textul face trimitere la dispozițiile art. 150 alin. (4), care vizează situațiile de incapacitate de exprimare. Pentru persoanele cu dizabilități de comunicare (mutt, surd, surdo-mut), articolul prevede prioritizarea comunicării în scris, iar în subsidiar, folosirea unui interpret, dacă persoana nu poate citi sau scrie. Alin. (3) extinde, prin aplicare corespunzătoare, dispozițiile referitoare la experți și asupra traducătorilor și interpreților, implicând astfel reguli similare privind numirea, refuzul, obligațiile, drepturile și remunerația acestora, esențiale pentru asigurarea imparțialității și a calității actului de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.