Art. 224: Discutarea cererilor şi excepţiilor
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Instanţa este obligată, în
orice proces, să pună în discuţia părţilor toate
cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept
prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Articole Conexe / Referințe
Art. 6 - Principiul contradictorialității (NCPC); Art. 22 - Rolul activ al judecătorului (NCPC); Art. 23 - Dreptul la apărare (NCPC); Art. 14 - Principiul disponibilității (NCPC); Art. 192 - Felurile excepțiilor (NCPC); Art. 394 - Închiderea dezbaterilor (NCPC); Art. 424 - Efectele hotărârii judecătorești (NCPC); Art. 425 - Motivarea hotărârii (NCPC)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 224 din Codul de Procedură Civilă consacră o componentă esențială a principiului contradictorialității și o manifestare fundamentală a rolului activ al judecătorului în procesul civil. Această dispoziție impune instanței o obligație absolută de a pune în discuția părților toate aspectele relevante pentru soluționarea cauzei: cererile, excepțiile, împrejurările de fapt și temeiurile de drept. Obligația vizează atât elementele invocate de părți, cât și pe cele invocate din oficiu de către instanță. Scopul principal este asigurarea dreptului la apărare al părților, prevenirea surprizei procedurale și garantarea unui proces echitabil. Prin respectarea acestei obligații, părțile au posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, de a formula apărări și de a propune probe în legătură cu orice aspect ce ar putea influența soluția litigiului. Nerespectarea acestei obligații de către instanță atrage nulitatea hotărârii judecătorești, fiind o nulitate expres prevăzută sau virtuală, în funcție de atingerea adusă dreptului la apărare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol