Art. 220: Amânarea cauzei când nu este în stare de judecată

Art. 6 - Principiul celerității procesului; Art. 153 - Cererile de amânare; Art. 200 - Verificarea cererii de chemare în judecată şi a întâmpinării; Art. 215 - Verificarea prezenței părților și a legalității citării; Art. 237 - Regula generală privind amânarea judecății; Art. 238 - Amânarea pentru lipsă de apărare; Art. 240 - Amânarea pentru imposibilitate de prezentare

Articolul 220 din Codul de Procedură Civilă reglementează o modalitate simplificată de amânare a judecării cauzelor care nu sunt 'în stare de judecată', fără a necesita dezbateri complexe. Această dispoziție vizează eficientizarea activității instanțelor, permițând o gestionare rapidă a dosarelor care, din motive evidente sau necontencioase, nu pot fi supuse imediat judecății. Cererea de amânare trebuie formulată de părți la începutul ședinței de judecată și condiția esențială este ca aceasta să nu genereze dezbateri, indicând o lipsă de pregătire a cauzei acceptată tacit sau evidentă. O inovație procedurală importantă este posibilitatea ca, în cazul unui complet de judecată format din mai mulți judecători, amânarea să poată fi dispusă chiar de un singur judecător, subliniind caracterul administrativ și de celeritate al acestei măsuri. Această prevedere se distinge de celelalte cauze de amânare a judecății (reglementate, de exemplu, de art. 237-241 NCPC), fiind aplicabilă situațiilor în care lipsa de pregătire a dosarului este certă și nu necesită argumentații detaliate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.