Art. 21: Încercarea de împăcare a părţilor

Art. 9 NCPC - Rolul judecătorului în conducerea procesului; Art. 10 NCPC - Rolul judecătorului în asigurarea celerității; Art. 13 NCPC - Rolul activ al judecătorului; Art. 22 NCPC - Rolul judecătorului în aflarea adevărului; Art. 235 NCPC - Discuțiile preliminare/Ședința de judecată; Art. 438-441 NCPC - Tranzacția judiciară; Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

Articolul 21 din Codul de Procedură Civilă subliniază rolul activ și didactic al judecătorului în cursul procesului, consacrând principii esențiale ale procedurii civile moderne, precum soluționarea amiabilă și principiul disponibilității. Prima ipoteză vizează recomandarea medierii, ca formă specializată de soluționare alternativă a litigiilor (ADR), conform Legii nr. 192/2006. Această recomandare este o obligație procedurală pentru judecător, dar nu și pentru părți, care rămân libere să opteze pentru această cale. A doua ipoteză se referă la încercarea directă de împăcare a părților de către judecător, pe tot parcursul procesului, prin oferirea îndrumărilor necesare. Aceasta nu implică o imixtiune în autonomia de voință a părților, ci o facilitate pentru acestea de a ajunge la un consens, în vederea unei soluționări rapide și eficiente a disputei. Rolul judecătorului este de a acționa ca un catalizator pentru dialog, nu de a impune o soluție. Această prevedere contribuie la degrevarea instanțelor și la promovarea unei justiții consensuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.