Art. 209: Noţiune şi condiţii

Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 201 - Întâmpinarea; Art. 204 - Modificarea cererii; Art. 68 - Chemarea în judecată a altor persoane; Art. 163 - Conexitatea; Art. 185 - Decăderea; Art. 205 - Răspunsul la întâmpinare; Art. 94 - Competența materială a judecătoriilor; Art. 117 - Competența teritorială în cazul mai multor pârâți

Articolul 209 din Codul de Procedură Civilă reglementează cererea reconvențională, un mijloc procedural esențial prin care pârâtul își poate valorifica pretențiile împotriva reclamantului în cadrul aceluiași proces. Aceasta contribuie la realizarea principiilor economiei procesuale și a bunei administrări a justiției, evitându-se judecăți separate pentru litigii strâns legate. Condiția esențială de admisibilitate a cererii reconvenționale este ca pretențiile pârâtului să derive din același raport juridic cu cel dedus judecății prin cererea principală sau să fie strâns legate de aceasta. Cererea reconvențională trebuie să respecte condițiile de formă și fond prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Termenul de depunere este strict reglementat, ca regulă generală, odată cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii. O excepție este prevăzută în cazul modificării cererii de chemare în judecată de către reclamant. Articolul permite, de asemenea, extinderea cererii reconvenționale și la alte persoane decât reclamantul inițial, care vor fi chemate în judecată ca pârâți. Este important de subliniat interdicția de a formula o cerere reconvențională la cererea reconvențională, conform alineatului (7), pentru a preîntâmpina o multiplicare nejustificată a pretențiilor și a asigura celeritatea soluționării litigiului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.