Art. 192: Dreptul de a sesiza instanţa
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Pentru apărarea drepturilor
şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa
justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare
în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea
instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.
(2)Procesul începe prin
înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.
(3)Cel care formulează cererea
de chemare în judecată se numeşte reclamant, iar cel chemat în
judecată se numeşte pârât.
Articole Conexe / Referințe
Art. 6 - Dreptul la un proces echitabil; Art. 7 - Obligaţia instanţei de a soluţiona pricinile; Art. 8 - Rolul activ al judecătorului; Art. 9 - Buna-credinţă; Art. 10 - Disponibilitatea; Art. 32 - Capacitatea de folosinţă procesuală; Art. 36 - Calitatea procesuală; Art. 39 - Interesul; Art. 148 - Forma cererii de chemare în judecată; Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 200 - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia; Art. 201 - Comunicarea cererii şi a înscrisurilor; Art. 205 - Întâmpinarea; Art. 206 - Lipsa întâmpinării
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 192 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al dreptului de a sesiza instanța, cunoscut și sub denumirea de drept la acțiune sau acces la justiție. Acesta este un drept fundamental, de natură constituțională, recunoscut oricărei persoane pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. Norma stabilește cadrul inițial al procesului civil, subliniind caracterul de disponibilitate al acțiunii civile, prin care părțile sunt cele care inițiază și, în principiu, definesc limitele litigiului. De asemenea, articolul clarifică momentul de începere a procesului civil, care se produce odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată la instanța competentă, conform procedurilor legale. O contribuție importantă a acestui text normativ este definirea părților principale din proces: reclamantul, ca inițiator al cererii, și pârâtul, ca parte împotriva căreia este îndreptată acțiunea. Alin. (1) introduce o excepție, permițând, în cazurile expres prevăzute de lege, și altor persoane sau organe să inițieze acțiunea, de regulă în scopuri de protejare a intereselor publice sau colective.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol