Art. 186: Repunerea în termen

Art. 180 - Termenele procedurale; Art. 181 - Calculul termenelor; Art. 182 - Sărbătorile legale; Art. 183 - Termenele pe ore și pe zile; Art. 184 - Termenele pe săptămâni, luni și ani; Art. 185 - Termenele pentru primirea actelor; Art. 188 - Decăderea; Art. 457 și următoarele - Dispoziții generale privind apelul; Art. 483 și următoarele - Dispoziții generale privind recursul; Art. 94 și următoarele - Competența generală a instanțelor judecătorești

Articolul 186 din Codul de Procedură Civilă reglementează instituția repunerii în termen, reprezentând o excepție de la principiul decăderii din dreptul de a exercita un act de procedură ca urmare a nerespectării unui termen legal. Scopul acestei instituții este de a evita consecințe grave și disproporționate pentru partea care a fost în imposibilitate de a-și exercita un drept procedural din cauze care nu-i sunt imputabile. Condiția esențială pentru repunerea în termen este ca întârzierea să se datoreze unor 'motive temeinic justificate' (de exemplu, forța majoră, cazul fortuit, boală gravă, internare medicală, calamități naturale, eroare judiciară etc.), partea interesată având sarcina probei acestor motive. Procedural, cererea de repunere în termen este condiționată de îndeplinirea actului de procedură pierdut, simultan cu formularea cererii de repunere, într-un termen de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. În cazul căilor de atac, acest termen special este egal cu termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac respective. Instanța competentă să soluționeze cererea de repunere în termen este aceeași cu instanța competentă să soluționeze cererea principală referitoare la dreptul procedural neexercitat în termen.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.