Art. 180: Stabilirea termenelor

Art. 181 - Calculul termenelor; Art. 182 - Începutul și sfârșitul termenului; Art. 183 - Termenul pe ore; Art. 184 - Termenul de decădere; Art. 185 - Repunerea în termen; Art. 186 - Suspendarea termenului; Art. 187 - Întreruperea termenului; Art. 188 - Termenele imperative și termenele indicative; Art. 154 - Termenele de judecată; Art. 155 - Durata termenelor; Art. 235 - Amânarea pronunțării; Art. 426 - Termenul de apel; Art. 459 - Termenul de recurs

Articolul 180 din Codul de Procedură Civilă reprezintă norma fundamentală care definește și reglementează modalitatea de stabilire a termenelor procedurale. Acesta consacră două categorii principale de termene: cele stabilite direct de lege (termen legal) și cele stabilite de instanța de judecată (termen judecătoresc). Rolul termenelor este esențial pentru asigurarea celerității și ordinii în desfășurarea procesului civil, delimitând intervalele de timp în care actele de procedură pot fi îndeplinite sau, dimpotrivă, sunt interzise. În situațiile în care legea nu prevede un termen expres, judecătorul are prerogativa de a-l fixa, având obligația de a considera natura urgentă a procesului. Această flexibilitate conferită instanței permite adaptarea duratei procesului la circumstanțele specifice ale fiecărei cauze, contribuind la eficiența actului de justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.