Art. 179: Efectele nulităţii

Art. 174 - Nulitatea absolută şi nulitatea relativă; Art. 175 - Condiţiile de invocare a nulităţii relative; Art. 176 - Nulitatea condiţionată de vătămare; Art. 177 - Acoperirea nulităţii; Art. 178 - Nulitatea de la data îndeplinirii actului; Art. 148 - Forma actelor de procedură; Art. 154 - Forma şi conţinutul citaţiei; Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 450 - Repunerea în termen

Articolul 179 din Codul de Procedură Civilă detaliază efectele sancțiunii nulității (fie absolută, fie relativă) și ale anulabilității aplicate actelor de procedură. Principalul efect este desființarea actului afectat, integral sau parțial, cu efect retroactiv (ex tunc), considerându-se că actul nu a produs niciodată efecte juridice. Această desființare impune, dacă este cazul, refacerea actului viciat, cu respectarea strictă a tuturor condițiilor de validitate impuse de lege. Alin. (3) consacră principiul propagării nulității (sau al nulității derivate), potrivit căruia desființarea unui act procedural atrage, ca o consecință, și desființarea actelor ulterioare care depind de primul și nu pot avea o existență autonomă. Această prevedere este crucială pentru coerența procesului, dar este temperată de necesitatea ca actele ulterioare să nu poată exista de sine stătător. În fine, alin. (4) introduce o nuanță importantă, permițând ca un act de procedură declarat nul să producă, în anumite condiții, alte efecte juridice decât cele care decurg din natura sa proprie (de exemplu, conversiunea actului nul într-un alt act valabil sau producerea de simple efecte de fapt), atenuând astfel rigoarea principiului 'quod nullum est, nullum producit effectum' și promovând, pe cât posibil, valorificarea utilității actului procedural.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.