Art. 170: Comunicarea în instanţă

Art. 158 - Nelegala îndeplinire a actelor de procedură; Art. 165 - Citarea şi comunicarea actelor de procedură. Dispoziţii generale; Art. 166 - Comunicarea prin poştă; Art. 167 - Comunicarea electronică; Art. 168 - Comunicarea prin agenţi procedurali; Art. 169 - Comunicarea prin afişare; Art. 171 - Comunicarea prin grefier; Art. 172 - Locul comunicării; Art. 173 - Comunicarea hotărârilor judecătoreşti; Art. 237 - Înfăţişarea părţilor; Art. 426 - Comunicarea hotărârii

Articolul 170 din Codul de Procedură Civilă reglementează o modalitate simplificată și expeditivă de comunicare a actelor de procedură și a înscrisurilor în fața instanței, bazată pe prezența fizică a părții sau a reprezentantului său. Acest mod de comunicare, adesea denumit 'comunicare în ședință', derogă de la regulile generale privind citarea și comunicarea, care implică, de regulă, transmiterea actelor în afara sălii de judecată. Textul stabilește o obligație imperativă pentru partea prezentă (personal, prin avocat sau alt reprezentant) de a primi actele comunicate direct în ședință. Importanța acestei prevederi rezidă în celeritatea procesului: în cazul refuzului nejustificat de primire, actele se consideră legal comunicate prin simpla lor depunere la dosar. Această ficțiune juridică previne obstrucționarea desfășurării judecății și asigură respectarea principiului contradictorialității, întrucât partea a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de conținutul actelor. Alineatul (2) completează această regulă, conferind părții dreptul de a ridica actele și înscrisurile de la dosar și între termenele de judecată, sub semnătură, consolidând astfel accesul continuu la informațiile procesuale și dreptul la apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.