Art. 16: Nemijlocirea

Art. 6 - Rolul activ al judecătorului; Art. 8 - Aflarea adevărului; Art. 258 - Reguli generale privind administrarea probelor; Art. 261 - Administrarea probelor prin delegare; Art. 343 - Cercetarea la fața locului

Articolul 16 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al nemijlocirii în administrarea probelor. Acesta impune ca instanța care soluționează litigiul să administreze direct mijloacele de probă, asigurând astfel o percepție personală și nemijlocită a judecătorului asupra faptelor deduse judecății. Scopul principal al acestui principiu este de a contribui la aflarea adevărului material și la formarea convingerii intime a judecătorului, consolidând încrederea în actul de justiție. Contactul direct cu martorii, experții și înscrisurile permite o evaluare mai profundă și nuanțată a relevanței și credibilității probelor. Dispoziția prevede o excepție explicită ('cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel'), permițând, în anumite situații expres prevăzute de lege (e.g., comisie rogatorie), ca administrarea unor probe să fie delegată altor instanțe sau organe. Chiar și în aceste cazuri excepționale, probele astfel administrate sunt ulterior integrate în dosarul cauzei și supuse evaluării instanței de fond, care rămâne responsabilă de soluționare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.