Art. 156: Obligaţia alegerii locului citării

Art. 155 alin. (1) pct. 12 şi 13 Codul de Procedură Civilă - Modul de comunicare a actelor de procedură; Art. 92 Codul de Procedură Civilă - Domiciliul ales pentru comunicări; Art. 153 Codul de Procedură Civilă - Citația; Art. 154 Codul de Procedură Civilă - Comunicarea citației; Art. 157 Codul de Procedură Civilă - Locul citării persoanelor juridice și al altor entități fără personalitate juridică; Art. 158 Codul de Procedură Civilă - Momentul comunicării; Art. 163 Codul de Procedură Civilă - Nulitatea comunicării; Art. 286 Codul de Procedură Civilă - Termenele de procedură; Art. 286 alin. (2) Codul de Procedură Civilă - Calculul termenelor; Art. 162 Codul de Procedură Civilă - Comunicarea prin publicitate

Articolul 156 din Codul de Procedură Civilă reglementează o dispoziție esențială în materia comunicării actelor procedurale, vizând în mod specific persoanele fizice aflate în străinătate care sunt citate pentru primul termen de judecată. Scopul acestei norme este de a asigura celeritatea procesului și de a facilita comunicările ulterioare, stabilind în același timp o garanție a dreptului la apărare. Articolul impune acestor persoane obligația de a-și alege un domiciliu procesual în România. Această obligație este adusă la cunoștința părții prin însăși citația emisă pentru primul termen. Alegerea unui domiciliu procesual este crucială pentru ca toate comunicările ulterioare, aferente întregului proces, să poată fi efectuate eficient. În situația în care partea citată din străinătate nu se conformează acestei obligații, legiuitorul prevede o soluție supletivă, de natură procedurală: comunicările viitoare se vor face prin scrisoare recomandată. Un element deosebit de important este că recipisa de predare a acestei scrisori la poșta română va constitui dovada legală a îndeplinirii procedurii de comunicare, eliminând astfel necesitatea unor formalități suplimentare oneroase sau întârzieri. Această ficțiune legală asigură continuitatea și progresul judecății, chiar și în contextul elementelor de extraneitate. Trimiterea la art. 155 alin. (1) pct. 12 și 13 subliniază că această regulă se aplică în cazurile de citare prin misiuni diplomatice, oficii consulare sau prin modalități internaționale specifice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.