Art. 152: Cererea greşit denumită

Art. 22 - Rolul activ al judecătorului; Art. 23 - Calificarea cererii; Art. 101 - Formalismul actelor de procedură; Art. 102 - Cauzele de nulitate; Art. 103 - Anularea actelor de procedură; Art. 104 - Acoperirea nulităţii; Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 200 - Verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată

Articolul 152 din Codul de Procedură Civilă reprezintă o aplicație esențială a principiului 'substanța primează asupra formei' în dreptul procesual civil. Această normă are rolul de a atenua rigorile formalismului excesiv, asigurând că dreptul de acces la justiție nu este îngrădit de simple erori de denumire ale actelor procedurale, fie că este vorba despre cererea de chemare în judecată sau despre exercitarea unei căi de atac. Articolul impune instanței o obligație de calificare corectă a actului procedural, în virtutea rolului activ al judecătorului (Art. 22 CPC). Valabilitatea cererii este menținută atâta timp cât intenția și conținutul său sunt clare, independent de titlul eronat conferit de parte. Această dispoziție vizează protejarea drepturilor părților și evitarea nulităților determinate de vicii de formă care nu aduc atingere fondului drepturilor procesuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.