Art. 151: Cererea formulată prin reprezentant

Art. 80 - Condițiile generale ale reprezentării (NCPC); Art. 81 - Împuternicirea de reprezentare judiciară (NCPC); Art. 82 - Limitele împuternicirii (NCPC); Art. 84 - Reprezentarea convențională (NCPC); Art. 85 - Reprezentarea legală (NCPC); Art. 132 - Sancțiunea neîndeplinirii obligației de depunere a înscrisurilor (NCPC); Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată (NCPC); Art. 200 - Verificarea cererii și regularizarea (NCPC); Art. 248 - Excepțiile procesuale (NCPC); Art. 411 - Reprezentarea avocatului (Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat); Art. 1295 - Mandatul (Codul Civil); Art. 2500 - Sarcina probei (Codul Civil)

Articolul 151 din Codul de Procedură Civilă reglementează cerințele esențiale privind dovada calității de reprezentant procesual în fața instanței, asigurând astfel verificarea regularității procedurale și a capacității de exercițiu a drepturilor procesuale. Norma distinge între diversele tipuri de reprezentare: convențională (mandatar, avocat, consilier juridic) și legală (reprezentantul legal al persoanelor fizice, precum și al persoanelor juridice de drept privat sau al entităților fără personalitate juridică). Dispozițiile impun obligativitatea depunerii unor înscrisuri justificative (procură, împuternicire, extras din registru public, act constitutiv etc.), în original sau în copie legalizată, pentru a proba existența și întinderea puterilor de reprezentare. Respectarea acestor cerințe formale este crucială pentru validitatea actelor de procedură și pentru opozabilitatea acestora, iar nerespectarea lor poate atrage sancțiuni precum anularea cererii sau a actului de procedură, în temeiul principiului disponibilității și al garantării dreptului la apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.