Art. 146: Formularea unei noi cereri de strămutare

Art. 139 - Competența de soluționare; Art. 140 - Cazurile de strămutare; Art. 141 - Formularea cererii de strămutare; Art. 142 - Judecata cererii de strămutare; Art. 143 - Efectele strămutării; Art. 248 - Excepțiile procesuale; Art. 193 - Condițiile de exercitare a acțiunii civile

Articolul 146 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul nereluării cererii de strămutare a cauzei, consacrând o prezumție de autoritate de lucru judecat procedurală pentru cererile soluționate. Acest text urmărește să asigure stabilitatea procesuală și să prevină formularea abuzivă sau repetitivă a unor cereri identice, având ca scop tergiversarea procesului. Norma permite, cu caracter de excepție, formularea unei noi cereri de strămutare doar în două situații strict delimitate: fie când noua cerere se întemeiază pe împrejurări care nu erau cunoscute la momentul soluționării cererii anterioare, fie când aceste împrejurări au apărut ulterior soluționării primei cereri. Nerespectarea acestor condiții atrage sancțiunea inadmisibilității noii cereri, mai ales dacă pricina se află în continuare pe rolul aceleiași instanțe împotriva căreia a fost solicitată strămutarea. Astfel, legiuitorul limitează posibilitatea reevaluării necesității strămutării doar la situații fundamentate pe elemente faptice noi și relevante, consolidând autoritatea deciziilor judecătorești în materie de strămutare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.