(1)Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială

legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă

instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau

un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se

cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de

strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă

vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din

circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor

vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia

aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se

depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va

înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut

strămutarea despre formularea cererii de strămutare.

(2)Cererea de strămutare

întemeiată pe motive de siguranţă publică este de

competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care

va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa

de la care se cere strămutarea.

(3)La primirea cererii de

strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va

putea să solicite dosarul cauzei.

*) Prin Decizia nr.

10/2023

, ICCJ admite

recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de

Apel Cluj şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea

unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură

civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr.

304/2022

privind

organizarea judiciară, stabileşte că: "Cererea de

strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în

etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea

prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv."