Art. 140: Temeiul strămutării

Art. 139 - Obiectul și instanța competentă (Cod de Procedură Civilă); Art. 141 - Cererea de strămutare (Cod de Procedură Civilă); Art. 142 - Instanța competentă să soluționeze cererea de strămutare (Cod de Procedură Civilă); Art. 41 - Cazuri de incompatibilitate (Cod de Procedură Civilă); Art. 42 - Abținerea (Cod de Procedură Civilă); Art. 43 - Recuzarea (Cod de Procedură Civilă); Art. 45 - Soluționarea cererii de recuzare sau abținere (Cod de Procedură Civilă); Art. 129 - Rolul judecătorului în aflarea adevărului (Cod de Procedură Civilă); Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la un proces echitabil)

Articolul 140 din Codul de Procedură Civilă stabilește cele două temeiuri, exhaustive și alternative, pe care se poate întemeia o cerere de strămutare a unui proces de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad. Aceste temeiuri sunt: bănuiala legitimă și siguranța publică. Bănuiala legitimă vizează garantarea imparțialității judecătorilor, element fundamental al dreptului la un proces echitabil. Aceasta este prezumată în situații în care împrejurările procesului, calitatea părților sau existența unor relații conflictuale la nivel local ar putea genera o îndoială rezonabilă asupra neutralității complete a completului de judecată sau a instanței în ansamblul său. Spre deosebire de recuzare sau abținere, care privesc imparțialitatea individuală a unui judecător, bănuiala legitimă în contextul strămutării se referă la o situație obiectivă care afectează potențial actul de justiție la nivelul întregii instanțe competente. Cel de-al doilea temei, siguranța publică, reprezintă o măsură excepțională, dictată de interesul general al societății. Este vorba despre împrejurări particulare, de natură să indice că judecarea procesului la instanța competentă ar putea genera tulburări semnificative ale ordinii publice, periclitând stabilitatea socială. Acest motiv depășește sfera intereselor părților implicate în litigiul particular, fiind o chestiune de ordine publică generală, gestionată de autorități. Ambele temeiuri reflectă preocuparea legiuitorului de a asigura nu doar o justiție corectă, ci și una percepută ca atare, ferită de orice suspiciune rezonabilă și de orice risc la adresa liniștii sociale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.