(1)Pentru asigurarea unei bune

judecăţi, în primă instanţă este posibilă

conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau

chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi

cauză au între ele o strânsă legătură.

(2)Excepţia

conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu

cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei

ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra

excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

(3)Dosarul va fi trimis

instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul

şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe.

Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face

la instanţa superioară în grad.

(4)Când una dintre cereri este de

competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea

instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.

(5)În orice stare a

judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate

separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.

SECŢIUNEA 3:Strămutarea proceselor.

Delegarea instanţei