Art. 137: Probele administrate în faţa instanţei necompetente

Art. 94 - Competența materială a judecătoriei; Art. 107 - Competența teritorială generală; Art. 131 - Verificarea competenței; Art. 132 - Încheierea de declinare; Art. 133 - Declinarea de competență prin hotărâre; Art. 136 - Efectele încheierii de declinare; Art. 174 - Nulitatea actelor de procedură; Art. 254 - Obiectul și sarcina probei; Art. 258 - Reguli generale de administrare a probelor; Art. 260 - Probele administrate anterior

Articolul 137 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul conservării actelor de procedură, în speță a probelor administrate, chiar și atunci când acestea au fost înfăptuite în fața unei instanțe necompetente. Această dispoziție are ca scop asigurarea continuității procesului și promovarea principiului economiei procesuale, evitând refacerea inutilă a unor acte legal îndeplinite. Probele rămân 'câștigate judecății', ceea ce înseamnă că instanța competentă le va prelua și valorifica, fără a fi necesară o nouă administrare. Excepția de la această regulă o constituie situația în care există 'motive temeinice' care justifică refacerea probelor. Asemenea motive pot viza, de exemplu, încălcări grave ale dreptului la apărare sau ale principiilor de loialitate a procesului, neregularități esențiale în modul de administrare a probei, care ar afecta legalitatea sau credibilitatea acesteia, sau situații în care intervenția unei nulități ar face absolut necesară reașezarea probatoriului. Aprecierea 'motiveleor temeinice' aparține instanței competente, care va evalua concret situația în lumina principiilor fundamentale ale procesului civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.