Art. 135: Soluţionarea conflictului de competenţă

Art. 129 - Declinarea de competenţă; Art. 130 - Excepţiile de necompetenţă; Art. 131 - Verificarea competenţei; Art. 136 - Modul de soluţionare a conflictului de competenţă; Art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 - Completul de judecată al ÎCCJ; Art. 54 din Legea nr. 304/2004 - Soluționarea conflictelor negative de competență; Art. 94 - Judecătoriile; Art. 95 - Tribunalele; Art. 96 - Curţile de apel; Art. 97 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (competență generală); Art. 477 - Obiectul și limitele apelului; Art. 483 - Obiectul și limitele recursului; Art. 238 - Soluționarea cererii în camera de consiliu; Art. 634 - Hotărârile definitive

Articolul 135 din Codul de Procedură Civilă reglementează soluționarea conflictelor negative de competență, care apar atunci când două sau mai multe instanțe se declară necompetente să soluționeze aceeași cauză. Norma stabilește reguli distincte în funcție de natura entităților implicate în conflict. În primul rând, când conflictul intervine între două instanțe judecătorești (alin. 1), competența de soluționare revine instanței imediat superioare și comune acestora. Aceasta asigură o soluție ierarhică și unificată, bazată pe principiul 'judecătorului natural'. Un principiu fundamental, consacrat de aliniatul (2), este cel al imposibilității creării unui conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta înseamnă că hotărârile ÎCCJ privind declinarea sau stabilirea competenței sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, accentuând rolul său de instanță supremă și de garant al aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României. Aliniatul (3) abordează situația conflictului de competență dintre o instanță judecătorească și un alt organ cu activitate jurisdicțională (de exemplu, un organ administrativ cu atribuții de soluționare a litigiilor). În acest caz, soluționarea cade în sarcina instanței judecătorești ierarhic superioare instanței aflate în conflict, reafirmând supremația și controlul jurisdicției judiciare asupra altor jurisdicții. Din punct de vedere procedural (alin. 4), soluționarea conflictului de competență se realizează de către instanța competentă în camera de consiliu, fără citarea părților și printr-o hotărâre definitivă. Această procedură este simplificată pentru a asigura o rezolvare rapidă și eficientă a problemei de competență, fără a complica inutil procesul pentru părți, având în vedere că este o chestiune de ordine publică procedurală. Decizia ÎCCJ nr. 8/2021 aduce o importantă interpretare și aplicare unitară a art. 135 și art. 136 C.pr.civ., coroborate cu art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Aceasta stabilește că, în căile de atac (apel sau recurs), completul de judecată competent să soluționeze conflictul de competență are, în principiu, compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual în care s-a ivit conflictul. Excepția majoră o constituie conflictele date în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se soluționează în complet de 3 judecători (conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 304/2004) sau în complet de 5 judecători în situațiile specifice prevăzute de art. 136 alin. (3) C.pr.civ. Această decizie de unificare a practicii judiciare este esențială pentru coerența și previzibilitatea sistemului de administrare a justiției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.