Art. 13: Dreptul la apărare

Art. 6 - Aplicarea legii de procedură civilă; Art. 7 - Egalitatea părţilor; Art. 8 - Dreptul la un proces echitabil; Art. 10 - Obligaţia de bună-credinţă; Art. 14 - Rolul activ al judecătorului; Art. 22 - Administrarea probelor; Art. 26 - Obligaţia de a da lămuriri; Art. 67 - Avocatul; Art. 237 - Administrarea probelor; Art. 424 - Pronunţarea hotărârii; Art. 457 - Principiul disponibilităţii căilor de atac; Art. 24 - Dreptul la apărare (Constituția României)

Articolul 13 din Codul de Procedură Civilă consacră și detaliază dreptul fundamental la apărare, principiu de rang constituțional (Art. 24 din Constituția României) și pilon al oricărui proces echitabil. Acesta asigură participanților la proces, în special părților, posibilitatea reală de a-și susține pretențiile și de a se apăra împotriva acuzațiilor sau pretențiilor adversarilor. Dreptul la apărare include o serie de prerogative esențiale: dreptul de a fi reprezentat sau asistat juridic, dreptul de a participa la toate fazele procesului, dreptul de a consulta dosarul cauzei, dreptul de a propune și administra probe, de a formula apărări, de a prezenta susțineri scrise și orale și de a exercita căile legale de atac. Deși părțile pot fi reprezentate, instanța are latitudinea de a dispune înfățișarea lor personală. Principiul contradictorialității, strâns legat de dreptul la apărare, impune ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a cunoaște și discuta probele și susținerile celeilalte părți. Exercitarea acestui drept trebuie să se facă cu bună-credință și în limitele impuse de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.