(1)Necompetența este de ordine

publică sau privată.

(2)

Necompetența este de ordine publică:

1.în cazul încălcării

competenței generale, când procesul nu este de competența

instanțelor judecătorești;

2.

în cazul

încălcării competenței materiale, când procesul este de

competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte

secții sau altui complet specializat;

*) Prin Decizia nr.

4/2023

Înalta Curte de

Casație și Justiție admite recursul în interesul legii și,

în consecință, stabilește că:

În interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130

alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din Codul de procedură

civilă, competența materială procesuală a instanței de

control judiciar se va determina:

- cu respectarea

specializării primei instanțe (complet/secție), care se va

aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului

și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de

instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de

jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu

cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

3.în cazul încălcării

competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența

unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot

înlătura.

(3)

În toate

celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

*) Înalta Curte admite recursul în

interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel

Suceava și, în consecință, stabilește că în

interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin.

(2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art.

136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din

Codul

de procedură civilă

și ale art.

35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr.

304/2004

,

necompetența materială procesuală a secției/completului

specializat este de ordine publică.