Art. 124: Apărări şi incidente procedurale

Art. 94 - Competența materială a judecătoriei; Art. 107 - Competența teritorială generală; Art. 248 - Soluționarea excepțiilor procesuale; Art. 249 - Ordinea de soluționare a excepțiilor; Art. 413 - Cazurile de suspendare facultativă; Art. 416 - Dispoziții generale despre incidente procedurale

Articolul 124 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiile fundamentale ale soluționării apărărilor, excepțiilor și incidentelor procedurale, consolidând unitatea și economia procesuală. Alineatul (1) stabilește că instanța învestită cu soluționarea cererii principale are, de regulă, competența de a se pronunța asupra tuturor apărărilor și excepțiilor invocate. Această regulă este menită să evite fragmentarea procesului și să asigure o judecată unitară a cauzei. O excepție importantă o constituie situația chestiunilor prejudiciale care, potrivit unei dispoziții legale exprese, intră în competența exclusivă a unei alte instanțe (de exemplu, o chestiune de natură penală, administrativă sau de stare civilă), caz în care instanța civilă va suspenda judecata până la soluționarea chestiunii prejudiciale. Alineatul (2) consacră principiul potrivit căruia incidentele procedurale, evenimente ce apar pe parcursul judecății și influențează desfășurarea acesteia (e.g., cereri de intervenție, disjungeri, conexări), sunt soluționate de instanța în fața căreia au fost invocate. Această regulă asigură celeritatea și coerența procesului, instanța de fond fiind cea mai potrivită să gestioneze aspectele accesorii, cu excepția situațiilor în care legea prevede expres o altă competență pentru soluționarea incidentului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.