Art. 122: Regimul regulilor de competenţă

Art. 1 - Obiectul și limitele aplicării Codului (Codul de Procedură Civilă); Art. 94-106 - Competența materială a instanțelor judecătorești (Codul de Procedură Civilă); Art. 107-121 - Competența teritorială a instanțelor judecătorești (Codul de Procedură Civilă); Art. 123 - Nulitatea actelor de procedură îndeplinite de o instanță necompetentă (Codul de Procedură Civilă); Art. 124 - Excepția de necompetență (Codul de Procedură Civilă); Art. 129 - Reguli aplicabile conflictelor de competență (Codul de Procedură Civilă); Art. 131 - Prorogarea legală de competență (Codul de Procedură Civilă); Art. 132 - Prorogarea voluntară de competență (Codul de Procedură Civilă); Art. 133 - Incompetența instanței de judecată (Codul de Procedură Civilă)

Articolul 122 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al rezervei de lege în materia competenței instanțelor judecătorești. Această normă subliniază caracterul de ordine publică al regulilor de competență, stabilind că introducerea, modificarea sau abrogarea unor astfel de reguli poate avea loc exclusiv prin intervenția legiuitorului, respectiv prin acte normative de nivelul Codului de Procedură Civilă sau prin legi speciale care modifică expres dispozițiile acestuia. Astfel, se exclude posibilitatea ca regulile de competență să fie stabilite prin acte normative inferioare (cum ar fi hotărâri de guvern, ordine ministeriale, regulamente interne etc.), garantându-se stabilitatea, predictibilitatea și uniformitatea sistemului judiciar. Acest principiu este esențial pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil și a accesului la justiție, protejând părțile de eventuale modificări arbitrare sau neprevăzute ale regulilor ce guvernează instanța competentă să soluționeze litigiul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.