Art. 120: Cererile privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv

Art. 99 - Reguli generale de competență; Art. 107 - Competența teritorială de drept comun; Art. 110 - Competența în litigii având ca obiect o masă patrimonială; Art. 126 - Necompetența; Art. 129 - Efectele necompetenței; Art. 130 - Soluționarea conflictelor de competență; Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (general)

Articolul 120 din Codul de Procedură Civilă instituie o normă fundamentală de competență teritorială exclusivă în litigiile care vizează procedurile de insolvență și concordatul preventiv. Prin această reglementare, legiuitorul derogă de la regulile generale de competență, stabilind că singura instanță competentă să soluționeze aceste cereri este tribunalul de la sediul debitorului. Caracterul exclusiv al competenței este dictat de natura complexă și de interes public a acestor proceduri, care implică gestionarea unitară a patrimoniului debitorului și protejarea intereselor tuturor creditorilor. Centralizarea competenței la nivelul tribunalului de la sediul social sau profesional al debitorului asigură coerența, celeritatea și eficiența administrării procesului, prevenind fragmentarea litigiilor și apariția unor hotărâri contradictorii. Nerespectarea acestei norme de ordine publică atrage sancțiunea necompetenței absolute, care poate fi invocată în orice fază a procesului, inclusiv din oficiu de către instanță.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.