(1)

În materie de moştenire, până la ieşirea din

indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din

urmă domiciliu al defunctului:

1.cererile privitoare la

validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;

2.cererile privitoare la

moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la

pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

3.cererile legatarilor sau ale

creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau

împotriva executorului testamentar.

(2)Cererile formulate potrivit alin.

(1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de

competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al

oricăruia dintre defuncţi.