(1)

În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai

sunt competente:

1.instanţa domiciliului

reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;

2.instanţa în a cărei

circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile

referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind

alocaţiile de stat pentru copii;

3.instanţa locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea,

rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;

4.instanţa locului unde se

află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de

locaţiune a imobilului;

5.instanţa locului unde se

află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în

justificare tabulară sau în rectificare tabulară;

6.instanţa locului de

plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de

transport;

7.instanţa locului de

plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o

cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;

8.instanţa domiciliului

consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea

nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau

denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau

în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;

9.instanţa în a cărei

circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs

prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea

faptă.

(2)Când pârâtul exercită în mod

statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o

activitate agricolă, comercială, industrială sau altele

asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la

instanţa în circumscripţia căreia se află locul

activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale

născute sau care urmează să se execute în acel loc.