Recunoaşterea sau executarea

hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacă

partea contra căreia hotărârea este invocată probează

existenţa uneia dintre următoarele împrejurări:

a)părţile

nu aveau capacitatea de a încheia convenţia arbitrală conform legii

aplicabile fiecăreia, stabilită potrivit legii statului unde

hotărârea a fost pronunţată;

b)convenţia

arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia

părţile au supus-o sau, în lipsă de stabilire a acesteia,

conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost

pronunţată;

c)partea

contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit

informată cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura

arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi valorifica propria

apărare în procesul arbitral;

d)constituirea

tribunalului arbitral sau procedura arbitrală n-a fost conformă

convenţiei părţilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii

locului unde a avut loc arbitrajul;

e)hotărârea

priveşte un diferend neprevăzut în convenţia arbitrală sau

în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispoziţii care

excedează termenilor convenţiei arbitrale. Totuşi, dacă

dispoziţiile din hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului

pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintâi

pot fi recunoscute şi declarate executorii;

f)hotărârea

arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a

fost anulată ori suspendată de o autoritate competentă din

statul în care sau după legea căruia a fost pronunţată.