Art. 1126: Instanţa competentă

Art. 1111 - Obiectul și scopul arbitrajului internațional; Art. 1124 - Domeniul de aplicare al recunoașterii; Art. 1125 - Principiul recunoașterii și executării hotărârilor arbitrale străine; Art. 1127 - Forma cererii și înscrisurile anexate; Art. 1128 - Procedura de soluționare a cererii de recunoaștere; Art. 1129 - Cauze de refuz al recunoașterii și executării; Art. 1131 - Hotărârea instanței privind recunoașterea; Art. 1132 - Căile de atac împotriva hotărârii de recunoaștere; Art. 107 - Competența teritorială generală; Art. 108 - Competența teritorială alternativă

Articolul 1126 din Codul de Procedură Civilă reglementează competența materială și teritorială a instanței judecătorești române în soluționarea cererilor de recunoaștere și executare a hotărârilor arbitrale străine. Alin. (1) stabilește regula generală, atribuind competența tribunalului de la domiciliul sau sediul părții împotriva căreia se invocă hotărârea arbitrală, urmărind astfel principiul proximity-ului și facilitând apărarea debitorului. Această prevedere este esențială pentru determinarea instanței competente, având în vedere caracterul teritorial al jurisdicției. Alin. (2) introduce o regulă subsidiară de competență, desemnând Tribunalul București ca instanță competentă în situațiile în care nu este posibilă stabilirea tribunalului conform alin. (1). Această dispoziție asigură un forum universal în cazul în care aplicarea regulii generale ar duce la o imposibilitate de sesizare, contribuind la eficiența și predictibilitatea procesului de exequatur pentru hotărârile arbitrale străine în România, în acord cu convențiile internaționale relevante, precum Convenția de la New York din 1958.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.