Art. 1124: Calificare

Art. 1125 - Cererea de recunoaştere şi executare; Art. 1126 - Condiţiile de recunoaştere şi executare; Art. 1127 - Motivele de refuz al recunoaşterii şi executării; Art. 1128 - Hotărârea privind recunoaşterea şi executarea; Art. 1129 - Recursul; Art. 1130 - Suspendarea executării; Art. 1131 - Dispoziţii comune; Art. 1132 - Taxa judiciară de timbru; Art. 1047 - Noţiunea de arbitraj; Art. 1060 - Locul arbitrajului

Articolul 1124 din Codul de Procedură Civilă definește noțiunea de 'hotărâre arbitrală străină', element fundamental pentru aplicarea regimului de recunoaștere și executare a sentințelor arbitrale în România. Calificarea unei hotărâri arbitrale ca fiind 'străină' depinde exclusiv de locul pronunțării acesteia – un stat străin – și de faptul că nu este considerată o hotărâre națională conform legii române. Această definiție include atât sentințele rezultate din arbitraje 'interne', cât și cele din arbitraje 'internaționale', atâta timp cât sunt pronunțate în afara jurisdicției române. Această calificare este esențială pentru a distinge între sentințele arbitrale interne (supuse altor reguli de executare) și cele străine, supuse normelor speciale prevăzute în Titlul V al Cărții a VII-a din Codul de Procedură Civilă (Procesul civil internațional) și, implicit, principiilor Conventiei de la New York din 1958 privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, la care România este parte.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.