Art. 1121: Hotărârea arbitrală

Art. 1118 - Convenția arbitrală; Art. 1120 - Efectele convenției arbitrale; Art. 1122 - Comunicarea hotărârii arbitrale; Art. 1123 - Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii arbitrale; Art. 1124 - Hotărârea arbitrală privind cererile accesorii; Art. 1125 - Executorietatea hotărârii arbitrale; Art. 1126 - Acțiunea în anulare; Art. 1127 - Termenul de introducere a acțiunii în anulare; Art. 1128 - Motivele de anulare; Art. 1129 - Efectele admiterii acțiunii în anulare

Articolul 1121 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspectele esențiale ale hotărârii arbitrale, actul jurisdictional final al procedurii de arbitraj. Alineatul (1) subliniază principiul autonomiei de voință a părților în stabilirea procedurii de pronunțare, iar în lipsa acesteia, impune votul majoritar al arbitrilor, cu rol decisiv pentru supraarbitru în caz de paritate. Alineatul (2) stabilește cerințele de formă 'ad validitatem' și 'ad probationem': hotărârea trebuie să fie scrisă, motivată, datată și semnată de toți arbitrii, aspecte esențiale pentru legalitatea și opozabilitatea sa. Cel de-al treilea alineat conferă hotărârii arbitrale un caracter executoriu și obligatoriu de la data comunicării către părți, asimilând-o, din acest punct de vedere, unei hotărâri judecătorești definitive. Limitarea căilor de atac la acțiunea în anulare, reglementată exhaustiv în Cartea a IV-a a Codului de Procedură Civilă, reflectă principiul finalității arbitrajului și caracterul excepțional al controlului jurisdicțional de stat asupra hotărârilor arbitrale. În fine, alineatul (4) introduce posibilitatea pronunțării unor hotărâri parțiale, facilitând soluționarea etapizată a litigiului, cu excepția situațiilor în care părțile au stipulat contrariul în convenția arbitrală. Articolul este fundamental pentru înțelegerea regimului juridic al hotărârii arbitrale în dreptul român.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.