Art. 1120: Drept aplicabil

Art. 1097 - Libertatea arbitrajului (Codul de Procedură Civilă); Art. 1100 - Convenția arbitrală (Codul de Procedură Civilă); Art. 1113 - Regulile de procedură (Codul de Procedură Civilă); Art. 1123 - Cuprinsul hotărârii arbitrale (Codul de Procedură Civilă); Art. 1129 - Cauze de desființare a hotărârii arbitrale (Codul de Procedură Civilă)

Articolul 1120 din Codul de Procedură Civilă reglementează criteriile de determinare a dreptului aplicabil litigiilor deduse arbitrajului, consacrând principiul autonomiei de voință a părților ca regulă primordială. Astfel, tribunalul arbitral va aplica legea aleasă de părți ('lex voluntatis'), o reflectare a libertății contractuale și a flexibilității specifice arbitrajului. În absența unei asemenea alegeri exprese, alin. (1) conferă tribunalului arbitral o marjă de apreciere considerabilă, permițându-i să aplice 'legea pe care o consideră adecvată', o soluție ce tinde să faciliteze soluționarea eficientă a disputelor transfrontaliere. În acest proces de determinare, tribunalul trebuie să țină cont de uzanțe și reguli profesionale, recunoscând rolul acestora în conturarea substanței raporturilor juridice. Alin. (2) introduce excepția arbitrajului în echitate ('ex aequo et bono'), prin care tribunalul soluționează litigiul pe baza principiilor de justiție și echitate, și nu strict conform normelor de drept pozitiv. Această posibilitate este condiționată de autorizarea expresă a părților, subliniind caracterul derogatoriu al soluționării în echitate față de aplicarea legii și protejând dreptul părților de a decide asupra fundamentului juridic al soluționării litigiului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.