Art. 1117: Măsuri provizorii şi conservatorii

Art. 605 - Sechestrul asigurător; Art. 613 - Poprirea asigurătorie; Art. 996 - Ordonanța președințială; Art. 1112 - Aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi; Art. 1116 - Acordul arbitral şi sesizarea tribunalului arbitral; Art. 1118 - Asigurarea dovezilor; Art. 1122 - Hotărârea arbitrală. Comunicarea hotărârii; Art. 1123 - Executarea hotărârii arbitrale

Articolul 1117 din Codul de Procedură Civilă reglementează o prerogativă esențială a tribunalului arbitral: aceea de a dispune măsuri provizorii și conservatorii. Această competență este subsidiară voinței părților, putând fi exclusă sau limitată prin convenția arbitrală. Măsurile provizorii (ex: ordonanțe președințiale) vizează reglementarea temporară a unor situații litigioase urgente, iar cele conservatorii (ex: sechestrul, poprirea asigurătorie) urmăresc indisponibilizarea unor bunuri pentru a asigura executarea ulterioară a unei creanțe. Deși tribunalul arbitral are puterea de a dispune aceste măsuri, îi lipsește forța coercitivă specifică instanțelor de stat. Prin urmare, în cazul refuzului părții vizate de a se conforma voluntar, tribunalul arbitral trebuie să solicite concursul instanței de drept comun competente. Aceasta din urmă va aplica propria legislație procesuală pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor. O condiție frecventă pentru dispunerea acestor măsuri, atât de către arbitru, cât și de către judecătorul statal, este obligativitatea dării unei cauțiuni adecvate, menită să acopere eventualele prejudicii cauzate părții adverse prin instituirea măsurii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.