(1)Numirea, revocarea şi

înlocuirea arbitrilor se realizează conform convenţiei arbitrale sau

celor stabilite de părţi ulterior încheierii acesteia, iar în

lipsă, partea interesată poate solicita tribunalului de la sediul

arbitrajului să facă acest lucru, dispoziţiile cărţii

a IV-a aplicându-se prin analogie.

(2)

Arbitrul poate fi recuzat:

a)când

nu are calificarea stabilită de părţi;

b)când

există o cauză de recuzare dintre cele prevăzute de regulile de

procedură arbitrală adoptate de părţi sau, în lipsă,

de arbitri;

c)când

împrejurările induc o îndoială legitimă cu privire la

independenţa şi imparţialitatea sa.

(3)O parte nu poate recuza un

arbitru pe care l-a desemnat sau la a cărui numire a contribuit decât

pentru o cauză de care a luat cunoştinţă după

această numire. Tribunalul arbitral şi cealaltă parte trebuie

înştiinţate fără întârziere despre motivul de recuzare.

(4)Dacă părţile nu au

stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se

pronunţă asupra recuzării prin hotărâre definitivă.