Art. 1112: Arbitrabilitatea litigiului

Art. 9 C. proc. civ. - Aplicarea legii civile și a uzanțelor; Art. 1113 C. proc. civ. - Convenția arbitrală; Art. 1114 C. proc. civ. - Formele convenției arbitrale; Art. 1115 C. proc. civ. - Efectele convenției arbitrale; Art. 1118 C. proc. civ. - Obiectul și întinderea convenției arbitrale; Art. 1119 C. proc. civ. - Excepția de necompetență a instanței judecătorești; Art. 1120 C. proc. civ. - Nulitatea, ineficacitatea sau imposibilitatea de executare a convenției arbitrale; Art. 1162 C. proc. civ. - Cererea de desființare a hotărârii arbitrale

Articolul 1112 din Codul de Procedură Civilă stabilește principiul arbitrabilității litigiului, definind sfera cauzelor ce pot face obiectul arbitrajului. Potrivit alineatului (1), o cauză este arbitrabilă dacă este de natură patrimonială și privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune liber. Această condiție exclude de la arbitraj litigiile care vizează drepturi de strictă ordine publică sau chestiuni pentru care legea statului de sediu al instanței arbitrale atribuie competență exclusivă instanțelor judecătorești. Astfel, sunt excluse, de regulă, litigiile din materia dreptului familiei (cu excepția aspectelor patrimoniale), cele penale, administrative sau de stare civilă. Alineatul (2) introduce o regulă specială de inoperabilitate a dreptului intern pentru părțile statale (statul, o întreprindere de stat sau o organizație controlată de stat), interzicându-le să invoce propria legislație pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau propria capacitate de a fi parte în procesul arbitral. Această dispoziție are rolul de a preveni invocarea imunității de jurisdicție sau a unor norme imperative interne de către entitățile statale pentru a se sustrage obligațiilor asumate prin convenția arbitrală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.