Art. 1111: Calificare și domeniu de aplicare

Art. 104 - 129 C.proc.civ. - Competența instanțelor judecătorești; Art. 1103 C.proc.civ. - Obiectul arbitrajului; Art. 1104 C.proc.civ. - Convenția arbitrală; Art. 1105 C.proc.civ. - Capacitatea de a încheia convenția arbitrală; Art. 1110 C.proc.civ. - Sediul arbitrajului (general); Art. 1112 C.proc.civ. - Legea aplicabilă fondului litigiului; Art. 1113 C.proc.civ. - Arbitrabilitatea litigiilor; Art. 1124 C.proc.civ. - Acțiunea în anulare (hotărâre arbitrală internațională); Art. 2557 C.civ. - Sfera de reglementare a dreptului internațional privat; Art. 2561 C.civ. - Alegerea legii aplicabile (drept internațional privat)

Articolul 1111 din Codul de Procedură Civilă reprezintă o dispoziție cheie în delimitarea arbitrajului intern de cel internațional în sistemul juridic român. Alineatul (1) definește conceptul de litigiu arbitral internațional prin prezența unui 'element de extraneitate' într-un raport de drept privat, stabilind un criteriu material de calificare. Acest element de extraneitate poate fi, de exemplu, domiciliul sau sediul părților, locul de încheiere sau executare a contractului. Alineatul (2) stabilește domeniul de aplicare a regulilor speciale privind arbitrajul internațional (incluse în același capitol al codului), condiționând aplicarea acestora de sediul arbitrajului în România și de existența a cel puțin o parte cu element de extraneitate (fără domiciliu/reședință/sediu în România la data încheierii convenției arbitrale). Se recunoaște și, esențial, autonomia de voință a părților, care pot exclude expres aplicarea acestor dispoziții printr-un înscris. Alineatul (3) clarifică modalitățile de stabilire a sediului instanței arbitrale, lăsând prioritate voinței părților sau instituției de arbitraj, și doar în subsidiar, arbitrilor. Importanța acestei calificări rezidă în aplicarea unui regim juridic specific, adesea mai flexibil și mai orientat spre autonomia părților, comparativ cu regulile stricte ale arbitrajului intern.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.