(1)Hotărârea străină

pronunţată de instanţa competentă beneficiază în

România de forţă probantă în privinţa constatărilor pe

care le cuprinde, dacă satisface exigenţele necesare autenticităţii

sale conform legii statului de sediu al instanţei.

(2)Constatările făcute de

instanţa străină nu beneficiază de forţa probantă

prevăzută la alin. (1) dacă ele sunt manifest incompatibile cu

ordinea publică de drept internaţional privat român.

(3)Proba contra faptelor constatate

de instanţa străină poate fi făcută prin orice

mijloace.