Art. 1099: Instanța competentă
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Cererea de recunoaştere se
rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia
căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a
refuzat recunoaşterea hotărârii străine.
(2)În cazul
imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1),
competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
(3)Cererea de recunoaştere
poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către
instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul
căruia se ridică excepţia autorităţii lucrului judecat
sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea
străină.
Articole Conexe / Referințe
Art. 94 - Judecata în primă instanţă (Cod de Procedură Civilă); Art. 107 - Competenţa teritorială (Cod de Procedură Civilă); Art. 430 - Puterea de lucru judecat (Cod de Procedură Civilă); Art. 1093 - Noţiunea de hotărâre străină (Cod de Procedură Civilă); Art. 1094 - Condiţiile de recunoaştere (Cod de Procedură Civilă); Art. 1095 - Efectele hotărârilor străine (Cod de Procedură Civilă); Art. 1100 - Condiţiile de exercitare a cererii de recunoaştere (Cod de Procedură Civilă); Art. 1108 - Competenţa de soluţionare (Cod de Procedură Civilă)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1099 din Codul de Procedură Civilă reglementează competența instanțelor române în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine, stabilind un set de reguli clare pentru determinarea tribunalului competent. Principiul general consacrat la alineatul (1) indică tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul partea care a refuzat recunoașterea hotărârii străine ca fiind competent să soluționeze cererea pe cale principală. Această regulă de competență teritorială urmărește, în general, să faciliteze accesul la justiție și să asigure o legătură rezonabilă cu litigiul. Alineatul (2) introduce o regulă de competență subsidiară, deosebit de importantă în practică, stabilind competența exclusivă a Tribunalului București în situațiile în care determinarea tribunalului potrivit alineatului (1) este imposibilă. Această prevedere asigură soluționarea oricărei cereri de recunoaștere, chiar și în absența unei legături teritoriale directe. O inovație procedurală semnificativă este adusă de alineatul (3), care permite recunoașterea incidentală a hotărârii străine. Aceasta înseamnă că o instanță, sesizată cu un alt litigiu, poate soluționa, ca o chestiune prealabilă sau o excepție a autorității de lucru judecat, validitatea și efectele unei hotărâri străine. Această posibilitate eficientizează procedura, evitând necesitatea unor procese separate și contribuind la o administrare mai coerentă a justiției în litigiile cu element de extraneitate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol