Art. 1097: Motivele de refuz al recunoaşterii

Art. 1095 CPC - Condițiile de recunoaștere; Art. 1098 CPC - Efectele hotărârii recunoscute; Art. 1100 CPC - Procedura de recunoaștere; Art. 1093 CPC - Competența generală; Art. 1073 CPC - Competența exclusivă a instanțelor române; Art. 135 CPC - Excepția de litispendență; Art. 430 CPC - Puterea lucrului judecat; Art. 1090 Cod Civil - Ordinea publică și bunele moravuri; Art. 1094 CPC - Competența instanțelor române pentru judecarea cauzelor care privesc starea civilă şi capacitatea cetăţenilor români; Art. 6 CPC - Accesul liber la justiție. Dreptul la un proces echitabil

Articolul 1097 din Codul de Procedură Civilă enumeră limitativ motivele pentru care recunoașterea unei hotărâri străine poate fi refuzată de instanțele române. Aceste motive constituie excepții de la principiul facilitării recunoașterii actelor de justiție străine și sunt interpretate, în general, restrictiv. Principalele motive de refuz vizează: a) **Contrarietatea cu ordinea publică de drept internațional privat român**: Aceasta este cea mai importantă și frecvent invocată cauză. Nu presupune o rejudecare a fondului cauzei, ci o verificare a compatibilității efectelor hotărârii străine cu principiile fundamentale de drept și morală ale sistemului juridic român. Aprecierea se face în funcție de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și gravitatea efectului produs. b) **Frauda la lege**: Hotărârea obținută cu scopul de a sustrage cauza de la incidența legii aplicabile conform dreptului internațional privat român, în domenii unde părțile nu dispun liber de drepturile lor (ex: starea civilă, capacitatea). c) **Litispendență sau autoritate de lucru judecat în România**: Se refuză recunoașterea dacă litigiul este deja în curs de judecată în fața instanțelor române (chiar și printr-o hotărâre nedefinitivă la data sesizării instanței străine) sau dacă a fost deja soluționat printr-o hotărâre română. d) **Inconciliabilitatea cu o hotărâre străină anterioară**: Previne recunoașterea unor hotărâri străine contradictorii care ar putea produce efecte în România. e) **Competența exclusivă a instanțelor române**: Anumite materii intră sub jurisdicția exclusivă a statului român (ex: drepturi reale imobiliare situate în România), iar o hotărâre străină în aceste cazuri nu va fi recunoscută. f) **Încălcarea dreptului la apărare**: O garanție fundamentală a procesului echitabil, a cărei violare atrage refuzul recunoașterii. g) **Ne-definitivarea hotărârii în statul de origine**: Hotărârea trebuie să fie definitivă și susceptibilă de executare în statul în care a fost pronunțată. Alin. (2) reiterează principiul **non-revision au fond**, interzicând refuzul recunoașterii pe simplul motiv că instanța străină a aplicat o altă lege decât cea indicată de dreptul internațional privat român. Excepția notabilă privește cauzele referitoare la starea civilă și capacitatea cetățenilor români, unde se permite un control restrâns al soluției (comparativ cu legea română) pentru a proteja interesele fundamentale ale acestora.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.