Art. 1095: Recunoaşterea de plin drept

Art. 1093 NCPC - Domeniul de aplicare; Art. 1094 NCPC - Hotărâri străine; Art. 1096 NCPC - Recunoaşterea pe cale incidentală; Art. 1097 NCPC - Condiţiile generale ale recunoaşterii; Art. 1098 NCPC - Competenţa instanţei române; Art. 1102 NCPC - Hotărârile care nu pot fi recunoscute; Art. 24 NCPC - Dreptul la apărare; Art. 6 NCC - Aplicarea legii civile în timp; Art. 11 NCC - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri

Articolul 1095 din Codul de Procedură Civilă reglementează excepția recunoașterii de plin drept a hotărârilor judecătorești străine, eliminând necesitatea unei proceduri de exequatur. Această formă simplificată de recunoaștere se aplică în situații strict definite: (1) hotărârile referitoare la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau (2) hotărârile pronunțate într-un stat terț, dar recunoscute anterior în statul de cetățenie al fiecărei părți sau, în lipsa unei astfel de recunoașteri prealabile, pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român. Indiferent de condiția îndeplinită, recunoașterea de plin drept este subordonată respectării a două condiții cumulative esențiale: hotărârea străină să nu fie contrară ordinii publice de drept internațional privat român și să fi fost respectat dreptul la apărare al părților. Această dispoziție are ca scop facilitarea circulației hotărârilor judecătorești în materii considerate mai puțin susceptibile de a aduce atingere ordinii juridice interne, fără a compromite principiile fundamentale ale sistemului juridic român.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.