Art. 1088: Legea forului

Art. 1085 - Domeniul de reglementare; Art. 1086 - Calificarea; Art. 1089 - Norme de trimitere; Art. 1090 - Aplicarea legii străine; Art. 1091 - Ordinea publică internațională; Art. 1102 - Domeniul de aplicare a dispozițiilor privind competența instanțelor române

Articolul 1088 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al dreptului internațional privat 'lex fori regit processum' (legea forului reglementează procedura). Conform acestui principiu, în procesele civile cu elemente de extraneitate, instanța română va aplica întotdeauna propria lege procedurală (legea procesuală română), indiferent de legea substanțială aplicabilă fondului cauzei. Rațiunea acestui principiu rezidă în necesitatea asigurării eficienței, celerității și predictibilității actului de justiție, instanța fiind familiarizată cu propriile reguli de procedură. Aplicarea legii forului vizează aspecte precum competența instanței, regulile de citare și comunicare, termenele procedurale, modul de administrare a probelor, căile de atac etc. Excepția de la această regulă generală este expres prevăzută de articol, 'sub rezerva unor dispoziții exprese contrare', ceea ce înseamnă că doar în situații strict reglementate de acte normative speciale sau tratate internaționale la care România este parte se poate deroga de la aplicarea legii procesuale române în anumite privințe.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.