Art. 108: Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut

Art. 99 - Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti; Art. 100 - Competenţa alternativă; Art. 101 - Competenţa exclusivă; Art. 102 - Competenţa în cererile privitoare la imobile; Art. 107 - Competenţa în cazul pluralităţii de pârâţi; Art. 109 - Competenţa în cererile de asigurare a dovezilor; Art. 110 - Competenţa în cererile de ordonanţă preşedinţială; Art. 132 - Verificarea competenţei instanţei; Art. 135 - Excepţia de necompetenţă; Art. 155 - Citarea prin publicitate; Art. 200 - Verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată

Articolul 108 din Codul de Procedură Civilă stabilește o regulă specială de competență teritorială, aplicabilă în situația în care domiciliul sau sediul pârâtului este necunoscut. Această normă derogă de la principiul 'actor sequitur forum rei' (reclamantul urmează forul pârâtului), având ca scop evitarea unei denegări de dreptate și asigurarea accesului la justiție. Articolul prevede o ierarhie subsidiară în determinarea instanței competente: în primul rând, cererea se introduce la instanța unde se află reședința sau reprezentanța cunoscută a pârâtului. Dacă nici acestea nu sunt cunoscute, competența teritorială se stabilește la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul, sediul, reședința sau reprezentanța reclamantul. Această dispoziție procedurală este esențială pentru demararea procesului civil atunci când identificarea și citarea pârâtului conform regulilor generale ar fi imposibile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.