Art. 1079: Competenţa personală exclusivă

Art. 1066 - Domeniul de aplicare a dispoziţiilor privind conflictele de legi şi de jurisdicţii; Art. 1067 - Noţiunea de domiciliu; Art. 1070 - Competenţa generală a instanţelor române; Art. 1073 - Competenţa teritorială. Alegerea de către reclamant.; Art. 1078 - Competența subsidiară; Art. 1080 - Competenţa exclusivă a instanţelor române în alte materii; Art. 126 - Dispoziţii aplicabile litigiilor cu element de extraneitate (din Legea 105/1992, dar relevant pentru contextul general, deși în CPC actual); Art. 258 - Domiciliul și reședința (Codul Civil)

Articolul 1079 din Codul de Procedură Civilă stabilește cazurile de competență personală exclusivă a instanțelor române în materia litigiilor cu elemente de extraneitate privind statutul personal. Această competență exclusivă reprezintă o derogare de la regulile generale de competență jurisdicțională și se fundamentează pe considerente de suveranitate națională, ordine publică și protecție a intereselor unor categorii de persoane. Criteriile cumulative care justifică această exclusivitate sunt, pe lângă elementul de extraneitate, domiciliul persoanelor în România și calitatea acestora de cetățeni români sau apatrizi. Dispozițiile acoperă domenii esențiale ale statutului personal, precum actele de stare civilă întocmite în România, încuviințarea adopției, tutela, curatela, consilierea judiciară sau tutela specială, precum și litigii matrimoniale (desfacerea, nulitatea sau anularea căsătoriei), cu o excepție notabilă privind imobilele situate în străinătate. Caracterul exclusiv al competenței impune ca aceste litigii să nu poată fi judecate de instanțe străine, chiar dacă există o legătură cu un alt for, asigurând coerența și aplicarea normelor românești în aceste materii sensibile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.